Minunății din lemn
Nu-i prima dată când dăm o fugă la Chișinău.
Oraș nou clădit pe dealuri, sovietic, împânzit de bulevarde largi, Chișinăul are totuși ceva ce ne place. O fi de la plăcinte, de la graiul simpatic, de la apropierea de Piatra-Neamț... Oricum, sigur nu-i ultima dată când ne plimbăm pe străzile cu nume de scriitori sau domnitori, unde Ștefan cel Mare se intersectează cu Eminescu, unde Pushkin e vecin cu statui ale eroilor leniniști.
Ce înseamnă bun-gust? De unde până unde se întinde și unde începe prost-gustul? După ce criterii apreciezi bun-gustul cuiva și este această însușire / pricepere o virtute?
Sunt întrebări pe care nu ni le punem zi-de-zi, dar se întâmplă să remarcăm, cu privire la alte persoane, că au bun-gust. De cele mai multe ori, sintagma face referire la modul 'potrivit' de a se îmbrăca al cuiva sau de felul în care a decorat o cameră. Bunul-gust este echivalent cu 'simțul estetic', cu acel de-al zecelea simț al frumosului.
După aproape 2 ani de udbi, ne-am luat inima-n dinți și am zis: oricât de mult ne place ceea ce facem, avem nevoie de vacanță! Unde să mergem? Unde? Hai tot în Istanbul!
Pentru românii care nu au fost în Turcia, există o ușoară rezistență în a alege un oraș ca Istanbul drept destinație de vacanță. Asociem des Turcia cu blugii, aurul, bișnița. E drept că plajele Antalyei au mai spălat imaginea asta deformată, dar sunt puțini cei care consideră Istanbul ca fiind potrivit pentru un sejur de vară.
Noi suntem deja la a doua vizită și-ți spunem drept că vom mai merge. Iar acum, la întoarcere, am vrut să îți povestim de ce ne-a cucerit acest loc uriaș ca întindere și îmbucurător ca atitudine. Cum n-aveam blog, am creat unul repede. Tu să ne spui dacă-ți place!